Cu cărțile pe față – Profesionalism în managementul aeroportual
One thought on “Cu cărțile pe față – Profesionalism în managementul aeroportual”
De la strabunicul meu in familia mea a ramas o mica poveste. „Fiule – daca un cui de fier din intamplare ajunge in gunoi de grajd, dupa scurta vreme oxideaza rugineste si dispare. Daca tot acolo ajunge un metal nobil si cineva dupa 500 de ani gaseste, spala – acel metal nobil din nou straluceste asa cum a fost.”
Cu ani in urma cand Mihai Patrascu a fost numit director Aeroport Baia Mare la un interviu de TV Maramures am cunoscut fiind si eu invitat la acel reportaj in postura de „batranul zburator iubitor al cerului albastru”. Atunci am vazut ca acest om este plamadit „din metal nobil”. Am fost alatur de el si in timpul atacurilor comandate la media de atunci – media care a aruncat tot arsenalul de erodare a calitatilor acestui om si care pana la urma a ajuns somerul Europei. Carisma din el pana la urma a ajutat sa ajunga acolo unde are locul, unde oamenii tin la el, respecta de la mic la mare, dovedind consecventa particularitatilor unui metal nobil si consecvent. Dar in acelas timp fiind maramuresan – un ochi rade iar celalalt lacrimeaza. Ma bucur pentru satmareni inde Mihai din nou straluceste imreunu cu oamenii de acolo.
De la strabunicul meu in familia mea a ramas o mica poveste. „Fiule – daca un cui de fier din intamplare ajunge in gunoi de grajd, dupa scurta vreme oxideaza rugineste si dispare. Daca tot acolo ajunge un metal nobil si cineva dupa 500 de ani gaseste, spala – acel metal nobil din nou straluceste asa cum a fost.”
Cu ani in urma cand Mihai Patrascu a fost numit director Aeroport Baia Mare la un interviu de TV Maramures am cunoscut fiind si eu invitat la acel reportaj in postura de „batranul zburator iubitor al cerului albastru”. Atunci am vazut ca acest om este plamadit „din metal nobil”. Am fost alatur de el si in timpul atacurilor comandate la media de atunci – media care a aruncat tot arsenalul de erodare a calitatilor acestui om si care pana la urma a ajuns somerul Europei. Carisma din el pana la urma a ajutat sa ajunga acolo unde are locul, unde oamenii tin la el, respecta de la mic la mare, dovedind consecventa particularitatilor unui metal nobil si consecvent. Dar in acelas timp fiind maramuresan – un ochi rade iar celalalt lacrimeaza. Ma bucur pentru satmareni inde Mihai din nou straluceste imreunu cu oamenii de acolo.